luni, 14 aprilie 2008

I-auzi cum miroase...

Nu ma pot hotari ce luna imi place mai mult: aprile sau mai? Anul trecut imi dadeam senzatia ca as sti – ziceam ca imi place mai. Dar a trecut ceva timp de anul trecut si vremea de acum ma face sa ma razgandesc. Totusi de ce sa fiu monogama in preferinte? O sa am un harem – uite-asa: imi place primavara…soarele…iarba…pomii…florile…de fapt in perioada asta mi se desfunda nasul (ca in fiecare dimineatza cand ma ridic din pat si fac cativa pasi prin casa) si simt/miros orice.
Nu vi se pare ca fiecare anotimp are un miros specific? Eu nu mi-am educat nasul – in sensul ca nu recunosc foarte multe parfumuri, insa daca ar exista parfumuri cu miros de anotimpuri, cu siguranta le-as recunoaste. Si as sti si daca e de zi sau noapte, oras sau sat, mare sau munte. Din fericire exista mirosuri care nu se schimba: mirosul pamantului dupa ploaie, mirosul ierbii (cosite sau calcate), mirosul frigului, al “caldului” (aici trebuie sa precizez ca sunt mai multe categorii - “caldul de primavara”si “caldul de vara” care si el poate fi impartit in functie de momentul zilei). As putea sa ma fac “degustatoare de aer de anotimpuri”.
Cel mai interesant e ca nu poti sa explici cum miroase – doar stii. Stii daca ai fost atent. Si iti trebuie cred pentru asa ceva atentie si o copilarie linistita alias fericita.
Daca ma gandesc…orice si oricine poate avea un miros sau poate mirosi a orice: poate mirosi a mama, a scoala, a ploaie, a constructie in constructie sau poate chiar mirosi…a necaz...dar sa nu ma mai gandesc ca in prima parte a propozitiei.
Primavara asta am pandit mult iarba, mugurii (pe ei chiar i-am cronometrat : 3 zile au tot explodat facandu-se flori, apoi inca 7 zile pana cand au cedat acceleratiei gravitationale). Am vazut in cartier si liliac – mi s-a parut cam timid. Mi-am suspectat putin nasul ca nu corespunde standardelor de detectare a mirosului, dar o boare de vant m-a linistit.
Mie primavara imi miroase a fericire…nu stiu de ce…aproape ca as levita daca nu as avea o greutate de aproximativ 529,2 newtoni “calitate superioara”.
Cel mai important e ca simt mirosul format de o gramada de alte mirosuri de flori, iarba, frunze si ca sunt uneori fericita fara motiv. Desi poate exista o explicatie si pentru asta. Proust a expus faptul ca diferite evenimente din viata sunt legate de anumite mirosuri/ gusturi si in momentul in care le simti din nou, se trezeste o armata de amintiri si senzatii ce dormeau in sertarasele creierului, amintiri de care nu eram constienti ca le-am mai detine. Este exemplul cu prajiturica – madlena care muiata in ceai ii aminteste de….dar nu mai povestesc ca sunt prea ofticata pe Proust ca a descoperit el repede faza cu “mémoire involontaire”.
Asadar mirosul de primavara este legat de copilarie, de diferite activitati de atunci. Se activeaza in mine o bucurie si simt mai multa energie...care dispare odata cu mirosul:)
Acum astept ca in loc de “Verry irresistible” si “Eternity “ sa gasim in magazine parfumul“Grass”, “Before Raining”, “After The Rain”, “Wet Earth”, “Cool Dust”:P
Uneori miroase atat de frumos afara ca parca ar merita sa furi din acuitatea celorlalte simturi pentru a te concentra pe miros. Cum ar fi sa si auzi cum miroase? Cum ar mai fi…

4 comentarii:

baby.rux spunea...

Ma asteptam sa spui ca iti este foarte simplu sa alegi luna martie...!!!!

:) Frumoasa sinestezie! Sunt de acord cu tine:) Traiasca mirosul frumos si plin de amintiri... Stii ca exista si mirosul caldurii de iarna:D E atunci cand e frig si soare... si caldura aceea abia depistata iti gadila narile si sufletul:)

Pe de alta parte eu ma lupt cu niste mirosuri rele si urate... de vopsele si vopseluri si noxe si poluare...:( Sa le interzica cineva!!!!

Eu am flori cam tot timpul anului, le urmaresc si le iubesc, boboci, frunzulite.. si flori mature.Mai mici, mai mari... mai ciudate. Dar primavara infloresc pomii galbeni, langa care avem noi poze, si cei roz.. din care am primit cateva crengute sa le privesc intr-o glastra, acum, cand iti scriu. As vrea sa prinda radacini si sa le pot pastra la mine pe balcon... Imi miros cel mai puternic a copilarie si a o lume care dispare incet, sufocata de planuri imobiliare... si rautatea unora pusi pe imbogatire.. Dar aceasta lume a ramas neschimbata in mintea si in sufletul meu, lumea in care am crescut si in care totul era posibil:)

Cristina spunea...

mi se pare uimitor ca exista si mirosuri proprii ale unor orase. de exemplu, eu stiu cum miroase iasiul, pot identifica cum miroase orasul natal dintr-o mie (cu diferente chiar e anotimpuri, tin minte cum miroase lisabona (a peste si a ocean inca de la aeroport), cum miroase atena (a gaze de esapament), cum miroase barcelona (a frig si a dragoste, da, sa nu razi, pot fi mirosuri...)si stiu chiar si cum miroase bucurestiul. si miroase frumos in ciuda a ce spune lumea...sa vedem..pentru mine miroase a piatra si a vara.

culmea e ca nu imi amintesc niciun miros dezagreabil. respectiv, nu il pot asocia cu nico amintire.

Alina Zaharia spunea...

Asa e...de fapt aproape totul se reduce la asociere - asociere intre cum te simti si ce simti in momentul in care percepi un loc, un obiect...chiar si un om:)Mirosul face parte din "tagma shortcut-urilor" pentru anumite amintiri.
Abia astept sa vad cum miroase Barcelona...a dragoste:)cred ca o sa simt chiar daca voi avea nasul infundat.nu?:)

Florina V spunea...

vreau sa miroasa a cald, a catifea, a lapte si a miere, a roua, a zambet si a raza! sa se faca domne un parfum! ca sa fie al tau.
hai bine si al meu un pic acolo inscriptionat pe cutie la marca "by fv aka givenchy" pt ca esti very irresistible.