Aeriene

                   Pana la descoperirea teleportarii, avionul ramane pentru mine inventia favorita.

Dimineata in aer

Wake up!

Dus cu nori si raze

Prin hublou

Mare de nori

In puf

Deasupra

Blue

Cerneala se unduie-n forme
Vartejuri de cavaler pe un cal (?)

Cerneala cu care m-am jucat e ca norii : daca te uiti atent, vezi tot felul de forme. Tu ce vezi?

Ce mai fac:

Convinsa de faptul ca o relatie la distanta nu poate rezista prea  mult, acum un an si jumatate m-am mutat in Franta. De atunci, am terminat (aproape) un master, m-am chinuit sa-mi gasesc de munca si m-am luptat cu alte angoase decat cele…de acum un an si ceva. Alt loc, alte cerinte, alte revelatii, alte nemultumiri (numai fata de mine), alte experiente extraordinare. Dupa lacrimi de ciuda ca franceza invatata acasa nu poate fi aplicata si in targ, m-am obisnuit cu accentul, cu zambetul celor care il observa fara sa-l critice, cu un program de invidiat, cu un EL care gaseste mereu cuvintele consolatoare. Perfect. Minunat.

Statutul de scolarita mi-a dat un pic de furca. Mi-am dat seama ca in facultate nu prea am avut metoda buna de abordat examenele. Am repetat greseli si le-am compensat cu noi revelatii.

Ca sa poti valida un an de master (unul cu nume pompos ca Monde du livre), trebuie sa faci practica intr-o biblioteca, librarie sau la o editura. Dupa o practica de doua saptamani la o biblioteca in anul 1, m-am invartit cum m-am rasucit si mi-am facut rost de practica la o fonoteca (in anul 2). In curand o sa se termine cele trei luni de munca la fonoteca. Si sunt mandra de ce am facut. Cel mai interesant a fost faptul ca am tratat un fond documentar sonor românesc. M-as opri din povestit, caci am impresia ca incep sa calc in strachinile calcului lingvistic.

Pe scurt totusi : un etnolog francez (Danielle Musset) a hotarat in anii ’70 sa abordeze in teza de doctorat «Mariajul la Moiseni», un sat din Tara Oasului. Pentru aceasta teza a venit de vreo cateva ori in Romania si a inregistrat vreo trei nunti (traditii, dansuri, cantece populare). O sa povestesc in urmatorul post cum am facut, unde m-am poticnit si cand am rasuflat usurata. Pana atunci, francofilii pot citi un articol despre acest fond, pe blogul fonotecii.

Azi intru in alt deceniu alinesc

Azi ma alint. Azi inventez cuvinte egocentriste si narcisiste ca «alinesc ». Azi ma gatesc. Azi ma gandesc la oamenii de care mi-e dor. Azi indraznesc sa fac rime simpliste. Pentru ca scriu ca intotdeauna : ce-mi trece prima data prin minte.

Parca as face un bilant al anului care a trecut de 14 zile. A fost interesant si colorat anul trecut. Si pentru ca e ziua mea, copiez constient ideea unei reclame ce ironizeaza rasismul. Asadar anul trecut:

Am fost rosie de placere cand am ajuns la Amsterdam si m-am zgait cu admiratie la casele superbe din caramida, cand m-am plimbat cu bicicleta pe strazile din piatra, cand am facut burti de ras si de orez indonezian – tot in Amsterdam.

Am fost galbena de durere cand am ajuns la spital cu dureri aparute din senin la toate articulatiile, dupa ani de oboseala cronica, disparuta (si durerea si oboseala) ca prin magie dupa refuzul diagnosticului unei boli ingrozitoare si mai ales a opririi…anticonceptionalelor. Chiar daca bagajul genetic e destul de ros pe la colturi, a fost greu sa nu fac legatura intre cele doua.

Am fost albastra de melancolie cand am incercat sa inlocuiesc prieteni (de fapt pe foarte putini), devenind poate mai suspicioasa, dar si mai greu de dezamagit.

Am fost mov…prin toata casa (perne, canapea, farfurii, linguri, haine :), indragostita de culoarea despre care profesorul de engleza spunea ca in perioada renascentista simboliza pacea.

Am fost verde de furie cand nu am fost in stare sa rotunjesc venitul venit in casa.

Am fost portocalie…sau aproape portocalie de la soarele care arde si parjoleste vara asa incat a trebuit sa transform crema de soare in accesoriu.

Am fost neagra de suparare cand am aflat ca nu s-au implinit chiar toate urarile de SANATATE celor carora le-am transmis din suflet.

Azi sunt mai alba ca anul trecut, dar la fel de fericita.