Azi ma alint. Azi inventez cuvinte egocentriste si narcisiste ca «alinesc ». Azi ma gatesc. Azi ma gandesc la oamenii de care mi-e dor. Azi indraznesc sa fac rime simpliste. Pentru ca scriu ca intotdeauna : ce-mi trece prima data prin minte.
Parca as face un bilant al anului care a trecut de 14 zile. A fost interesant si colorat anul trecut. Si pentru ca e ziua mea, copiez constient ideea unei reclame ce ironizeaza rasismul. Asadar anul trecut:
Am fost rosie de placere cand am ajuns la Amsterdam si m-am zgait cu admiratie la casele superbe din caramida, cand m-am plimbat cu bicicleta pe strazile din piatra, cand am facut burti de ras si de orez indonezian – tot in Amsterdam.
Am fost galbena de durere cand am ajuns la spital cu dureri aparute din senin la toate articulatiile, dupa ani de oboseala cronica, disparuta (si durerea si oboseala) ca prin magie dupa refuzul diagnosticului unei boli ingrozitoare si mai ales a opririi…anticonceptionalelor. Chiar daca bagajul genetic e destul de ros pe la colturi, a fost greu sa nu fac legatura intre cele doua.
Am fost albastra de melancolie cand am incercat sa inlocuiesc prieteni (de fapt pe foarte putini), devenind poate mai suspicioasa, dar si mai greu de dezamagit.
Am fost mov…prin toata casa (perne, canapea, farfurii, linguri, haine :), indragostita de culoarea despre care profesorul de engleza spunea ca in perioada renascentista simboliza pacea.
Am fost verde de furie cand nu am fost in stare sa rotunjesc venitul venit in casa.
Am fost portocalie…sau aproape portocalie de la soarele care arde si parjoleste vara asa incat a trebuit sa transform crema de soare in accesoriu.
Am fost neagra de suparare cand am aflat ca nu s-au implinit chiar toate urarile de SANATATE celor carora le-am transmis din suflet.
Azi sunt mai alba ca anul trecut, dar la fel de fericita.
Parca as face un bilant al anului care a trecut de 14 zile. A fost interesant si colorat anul trecut. Si pentru ca e ziua mea, copiez constient ideea unei reclame ce ironizeaza rasismul. Asadar anul trecut:
Am fost rosie de placere cand am ajuns la Amsterdam si m-am zgait cu admiratie la casele superbe din caramida, cand m-am plimbat cu bicicleta pe strazile din piatra, cand am facut burti de ras si de orez indonezian – tot in Amsterdam.
Am fost galbena de durere cand am ajuns la spital cu dureri aparute din senin la toate articulatiile, dupa ani de oboseala cronica, disparuta (si durerea si oboseala) ca prin magie dupa refuzul diagnosticului unei boli ingrozitoare si mai ales a opririi…anticonceptionalelor. Chiar daca bagajul genetic e destul de ros pe la colturi, a fost greu sa nu fac legatura intre cele doua.
Am fost albastra de melancolie cand am incercat sa inlocuiesc prieteni (de fapt pe foarte putini), devenind poate mai suspicioasa, dar si mai greu de dezamagit.
Am fost mov…prin toata casa (perne, canapea, farfurii, linguri, haine :), indragostita de culoarea despre care profesorul de engleza spunea ca in perioada renascentista simboliza pacea.
Am fost verde de furie cand nu am fost in stare sa rotunjesc venitul venit in casa.
Am fost portocalie…sau aproape portocalie de la soarele care arde si parjoleste vara asa incat a trebuit sa transform crema de soare in accesoriu.
Am fost neagra de suparare cand am aflat ca nu s-au implinit chiar toate urarile de SANATATE celor carora le-am transmis din suflet.
Azi sunt mai alba ca anul trecut, dar la fel de fericita.
