vineri, 11 aprilie 2008

A alina sau a nu alina – asta-i intrebarea!

Mult timp mi s-a parut ca ai mei parinti nu au avut destula imaginatie de au ales tocmai "Alina". La un moment dat, cand m-am facut mai obraznica, am intrebat de ce mi-au dat tocmai prenumele asta. Mi-au spus ca "Alina" era la moda cand m-am nascut eu. Era la moda – cu siguranta, ca daca strigi Alina la intamplare, pe strada, sigur se intorc vreo doua capete. Ei….dar am avut timp sa ma obisnuiesc si cu prenumele asta obisnuit.
Daca intr-un grup exista mai multe aline, rezolvi problema cu un clasament rapid: alina 1, alina 2…alina n sau cauti alte prenume "ca sa faci diferenta"! In generala, eram in clasa trei aline, iar profu' de mate avea pretentia sa iesim la tabla toate trei cand striga “Alina – la tabla”, oricum daca nu avea acest efect, sigur facea trei inimi de-odata sa tresara – macho man! Pasul urmator era sa ne uitam una la alta si sa vedem care se arata mai viteaza ca sa "scape turma" sau demnitatea Alinelor.
In liceu am ramas doua aline – la indemana ar fi fost Alina 1 – Alina2! Dar cifrele au conotatii si nu-si doreste nimeni sa supere alinele! Eh…pai daca tot sunt doua si diferite, sa le zicem Alina Mare si Alina Mica – eu eram cea mica – si la inaltime si la ani – ma incadram perfect. Ce era si mai frumos era ca Alinele erau prietene de la gradinita si au stat in banca (si a lor, desigur) pana au terminat liceul, mai putin in clasele I-IV cand "gastile" erau despartite ca sa nu se faca galagie sau sa se indemne la prostii.
Nu stiu unde am citit ca printr-o tara asiatica, oamenii isi aleg mai tarziu numele in functie de caracter, preferinta sau…nu stiu…oricum asa am inteles eu si sper sa nu fi inteles gresit numai din cauza ca as fi dorit sa mi se intample asa. Iar indienii au asa o creativitate si o poezie a numelor incat nu-mi aduc aminte decat "dansul norilor" – indeajuns ca sa argumentez faza cu poezia!
In timp, de plictiseala sau nu, incepi si cauti definitii, sensuri, simboluri. Asadar am inceput sa(-mi) explic: cuvantul Alina vine pe filiera slava de la Elena care inseamna "fiica Soarelui" adica a lui Apollo, adica o fiica a artelor – vezi? m-am scos! Ca sa nu mai spun ca daca punem altfel accentul, iese minunatul verb "a alina"…eeeee…se schimba datele problemei – asa mai merge! Atunci sa alinam, maria ta…sa alinam!
PS: Cea de-a treia ureche a mea muzicala imi spune ca mare noroc am avut cu Zaharia – suna bine domne, iar in combinatie cu Alina, aproape "de scena". Tot ai mei s-au gasit sa strice un pic armonia – au adaugat repede "ca sa nu se supere nasii" – Mariana…prenume ce a cazut la cenzura, dar nu si in buletin – bun de un cadou si un "la multi ani" acolo in august!
Apropo...am uitat sa spun ca imi place foarte mult numele meu...de aceea nu pierd nicio ocazie sa ma semnez:
Alina Zaharia sau simplu A.Z.

9 comentarii:

Hainele Mele spunea...

Bun venit in blogosfera :)

Ksiusha spunea...

he he! alina-ne tu alino cu ce-ti trazneste tie prin capu ala cu plete lungi si cantatoare!

bine venisi!

Alina Zaharia spunea...

Multumesc de buna primire! pup!

Sahara Penguin spunea...

Welcome. I have been expecting you. Muhahaha.

rha spunea...

hey u :*
pune mana si scrie ca sa am ce sa citesc :D

btw, vreau nu vreau in fiecare seara imi aduc aminte de tine, ca dorm pe perna cu inima de la tine si rux, cand am facut si eu acolo o varsta... mai importanta :D

pup

baby.rux spunea...

eu sunt pentru (a) alina z.!!!! :*

delia spunea...

heloo, bine ai venit in blogosfera, sper sa te simti bine.

Alina Zaharia spunea...

Heiii...si aici e (fatza celui de pe mess cu bratze deschise;)...mersi de primire- sunt bine acum...pupik! mersi ca ai trecut "pe la mine":)!Mai poftiti si altadata!

Lucian Curelariu spunea...

salut si multumesc pentru piesele tale trimise Ralucai mele:)! m-am bucurat mult.