Penelopa secolului 21

Nu imi aminteam prea multe amanunte din povestea Penelopei si a ratacitorului Ulise (a se citi “nehotaratului” – ca daca voia, se intorcea acas’ si nu mai umbla teleleu cu gandul la cai troieni, nimfe sau sirene), drept pentru care am dat un search mic si am gasit un post – niste puncte de aici voiam sa le ating si eu, asa ca redau fragmentul si revin:

“Ma obsedeaza in ultima vreme din ce in ce mai mult povestea Penelopei. Ce poate face o femeie sa accepte chinuitoarea asteptare in timp ce un sot aproape necunoscut isi implineste destinul. Nu vi se pare nedrept contrastul asta intre epopeea lui plina de glorie (sa recunoastem, nimic nu i-a lipsit "sarmanului" Ulise in cei douazeci de ani) si viata ei intrata in letargie?! Il iubea Penelopa pe acest Ulise sau o calauzeau doar principiile morale. Ma intreb daca femeia "moderna" mai poate sa fie o Penelopa, daca in secolul vitezei ne mai permitem sa ne traim viata asteptand - din iubire sau in virtutea principiilor - mi-e tot una...
Posibil ca in doze mici si rare asteptarea sa fie buna: amplifica placerea revederi, dar... ?!” - de redgold

Dupa tendinta indreptatita de a pune inca un “i” la “revederi”, as continua cu un portret al Penelopei din secolul vitezei, luminii, becului si sper in curand al teleportarii. Portretul ar putea raspunde intr-un fel interogatiei retorice a autorului care are dubii asupra femeii moderne. Eu as zice ca nu prea merita sa traiesti viata asteptand – daca stai cu gandul aiurea, iti fuge viata de sub picioare. Nici macar un presupus sentiment puternic impartit de cei doi sau datoria unor actiuni viteze cu un caracter eroic-uman, parca nu ar scuza lipsa lui de langa ea.
In acest secol, Penelopa nu se mai uita in zare asteptand fregata sotului ei, ci sta in fata ecranului calculatorului si asteapta un mail. Suspina langa messenger toata ziua, dar Ulise este offline. Tresare de fiecare data cand in coltul ecranului apare anuntul unui nou mail – uof: este doar o alerta ejobs.
Cateodata mai intra “invisible” pe mess, caci daca e “available”, se gasesc tot felul de petitori sa-i dea “buzz”.
Asa ca, celor mai insistenti, le-a dat deja “ignore”. Intre timp, isi tese propriul blog si navigheaza pe alte blog-uri, lasand “comment-uri” in speranta ca vreun ciclop mai iute de ochi, va intra pe blog-ul ei si ii va lasa la randul lui un comment cu nuanta informativ-ulisiana.
Intre timp, Ulise pluteste pe hi5, unde da “accept” oricarei nimfe, ba isi mai si da “blind date” cu numita Circe.
Penelopa, femeie de casa si rabdatoare, da “decline” oricarei “photo sharing invitation”, dar, cu o banuita caracteristica materialista si cu scepticismul specific uman (ati vazut voi vreo pisica sau caine sceptici?), fapta nu este tradusa ca avand un sentiment moral...
Evident, in “secolul vitezei” suntem prea grabiti, iar principiile deja “alearga repede”. La fel de grabiti suntem sa tragem concluzii, sa punem etichete, sa luam decizii...sau nu (?)