La film

Eu nu ma duc la film in ultimul timp decat daca sunt trimisa: mi se da una bucata invitatie, si ma infiintez cu numele propriu confirmat de buletin la casa de bilete – daca ma invidiati pentru asta, tre sa precizez ca am muncit ca sa ajung aici :)(si bataturile de la degetele mainii stangi sunt dovada). Ieri am fost trimisa la filmul de actiune Max Payne (a trebuit sa ma uit pe net ca sa redau si numele, Max e de inteles, dar Payne? – sigur vine de la suferindul “pain” – care este omonimul omofon:)

Si m-am dus cu o prietena. Afisul avea mult gri si un inger negru in spatele personajului principal – buhuhuuuu – i-am zis ca daca nu ne place, iesim. El, eroul, imbracat in geaca de piele, si-a pierdut familia si de aici dorinta de razbunare. Se preconiza mult bum-bum, poc-poc, ciu-ciu si jaaaang. In mod normal, la teve, nu cred ca as fi avut rabdare sa-l urmaresc, insa aici au fost doua elemente esentiale care m-au facut sa raman lipita de scaun, sa tresar de doua ori si sa zic la sfarsit “hai, ca a fost misto”. Primul element: fusesem cam nervoasa sau enervata (degeaba, normal), iar al doilea - efectele speciale care se auzeau fain. Si de unde nu a inceput politzaiul Max sa secere la mafioti, sa le care pumni asezonati cu picioare si sa-i dea cateva bucati lui Chris O’Donnel (a uitat cum se batea pe vremea cand era d’Artagnan – off). Si uite-asa trecea si tensiunea mea – defulare in toata regula.

In functie de film, am eu niste cadre preferate sau tehnici de filmare speciale (nu ca as sti ceva despre ele, dar clar stiu sa spun ce-mi place). Ei bine, imi place cand vezi cu incetinitorul (hai, bine - au ralenti) cum vine glontele (vjjj) si dupa caz, strapunge o bucatica de carne sau nu. Apoi imi place cand personajul este filmat din fata, dar am vazut eu ca sta cumva pe suportul camerei – si se misca amandoi. Si mai imi place cand se bat doi si nu-si nimeresc partenerul de bataie pentru ca se fereste. Aaaaa...da: ador cadrele filmate de sus din elicopter, iar jos nu ma deranjeaza sa fie blocuri, campie, munte sau intindere de apa. Si imi place mult cand se schimba repede planul prezent cu cel din trecut, dar locul de filmare este acelasi. Si mai imi place cand muzica e compusa de Michael Nyman, Yann Thiersen, Shigeru Umebayashi, Ennio Morricone sau…oricine numai sa fie cu orchestra sinfonica.

Ei, acum m-a muscat un pic interactivitatea, de aceea va invit si pe voi sa-mi povestiti ce “tehnici de filmare" va plac.