Crestem...ne schimbam...imbatranim...nu stiu de ce ma gandesc la asta – probabil ca e cerul gri, dar timpul trece...si mai e si oglinda aia din baie...Am senzatia ca am pierdut timpul uneori: nu-l mai pot lua inapoi si probabil l-as irosi exact in aceeasi maniera. Am pierdut timpul trista, asteptand sa se intample lucruri frumoase, am pierdut timpul cu teama ca momentele frumoase se vor termina, am pierdut timpul asteptand sa dispara “nu stiu”-ul din vocabularul unora, am pierdut timpul asteptandu-mi propriul curaj sa-mi faca vant sa iau anumite hotarari, am pierdut timpul cu o oboseala fara motiv, imaginandu-mi ca e lene si ca va trece, am pierdut timpul uitandu-ma la televizor cand puteam sa citesc, am pierdut timpul stand pe messenger reluand discutii fara sens cand puteam sa ma uit la tv, la un documentar despre delfini. Am pierdut timpul in orasul in care am crescut frumos, dar care nu mai putea sa-mi ofere mai mult decat imi oferise, am pierdut timpul predand unor oameni care nu voiau sa invete nimic. Cei trei ani in invatamant imi par ca m-au tinut in loc: si asta numai pentru ca fac greseala de a ma compara cu altii – imi cer scuze fata de partea mea care stie ca a fi profesor e o meserie frumoasa si nobila.
Am pierdut timpul gandindu-ma ca am pierdut timpul.
2 comentarii:
poate ca il pierdem de frica sa nu il pierdem... stii tragem de timp, dar timpul e mereu cu un pas inaintea noastra.. el stie deja ca il pierdem, orice am face. il mai cautam, pierdem alt timp ca sa il gasim pe cel deja pierdut si tot asa.. in cerc:). sau poate ca il castigam, nu il pierdem... nu stiu de ce, dar tocmai mi-am amintit de o piesa frumoasa, care ma trezea dimineata prin 2005, alaturi de raze de soare... poate are legatura cu subiectul trecerii timpului... hmmm "enigma" ;)
"Vreme trece, vreme vine." sau "Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul."
Timpul trece tot timpul, vrem sa ne ocupam timpul, sa nu pierdem timpul, sa avem timp pentru toate. E ceasul de pe perete ca o sabie a lui Damocles, atarna de-asupra capului cu limbile amenintatoare, se invarte pana te ameteste si uite-asa trec minute, ore, incet, prea incet sau fara sa le simti.
Cum spunea francezul, a curs multa cerneala pe temele relativitatii timpului. Deh, pana si Einstein nu s-a putut abtine.
Ideea mea este, sa nu mai mai invart in jurul cozii sau sa bat in jurul tufisului ("beat around the bush" n.a.) ca timpul a trecum mereu aiurea. Suntem in secolul luminii, al vitezei si ar trebui sa ne simtim norocosi ca nu pierdem atata timp ca pe vremuri.
Alinuta, iti dai seama ca fara messenger am fi comunicat prin scrisori? Cat m-as fi perpelit sa astept postasul, ce-as mai fi suspinat daca n-as fi primit telegrama ta la timp si n-as fi ajuns la vreo cantare! Cum as mai fi facut pe Agentul 007 fara telefonul "portable"?
Concluzie: Statul pe mess nu inseamna pierdere de timp. Am zis :P
Sau ce-ar fi fost daca in loc sa "pierdem" timpul uitandu-ne la tv am fi fost nevoiti sa facem focul in soba ca deh, a venit frigul. Acum dai drumul la calorifer si gata.
Timpul trece tot timpul, se schimba numai modul in care il ocupi.
Numai sa nu treaca timpul fara folos. Important este sa gasesti placere in orice ocupatie, chiar si in pierderea timpului. In fond, cine este Timpul si ce i-am facut noi lui? Sa treaca odata! :)
:******************
Trimiteți un comentariu