Una colorata, una alb-negru...negru, negru

Cam asa a fost vara mea. August s-a intrecut pe sine: s-au intamplat mai multe "aiureli nasparlii" decat anul trecut. Turma a fost scapata de Folk You - de unde urmariti imagini. Treaba faina este ca atunci cand urc pe scena, uit de tot: ma uit in ochii oamenilor (daca imi mai ramane stapanire de sine din toata timiditatea care zace in mine) si ma bucur de ceea ce cant. Anul acesta a fost sunetul foarte bun: deci am avut de ce sa ma bucur...si marea era frumoasa - numai la mine-n suflet vifor: promit ca nu mai fac. O sa "fac" niste cantece vesele-vesele (nici eu nu cred asta, dar daca scriu, o sa fiu nevoita sa ma tin de cuvant).


Cu nisipul gadilitor sub picioare: miaaaam!


Alb-negru, alb-rosu (nu mi se vad ochii bine, de-aia zic:)


Ma bucur ca s-a terminat august (nu dati cu pietre - asa simt io). N-o sa mai fie cald, frunzele o sa se ingalbeneasca, o sa miroasa a scoala si dimineatza va trebui sa ma imbrac mai gros. Asta e.

Ordinea din dezordine

Ma uit de doua zile la vasele din chiuveta – ma uit degeaba: singure nu se spala. Daca le mai las inca o zi, o sa incep sa ma uit dupa brotacei. Nu stiu de ce trec cu atata indiferenta pe langa ele si de ce nu ma deranjeaza ca stau acolo nespalate. Primul raspuns e evident: de lene – dispun din plin, dar ma declarasem o persoana careia ii placea sa spele vasele – chiar ma relaxa indeletnicirea asta (si am si radio in bucatarie sa nu ma plictisesc!). Si deja ma uit la ele cu rautate, cu: “ahm – sa credeti voi ca va spal – o sa fac asta cand vreau eu! Nu ma obliga nimic – nici macar simtul meu estetic, nici macar bruma de gospodina mostenita de la mama, nici macar senzatia de dezordine pe care o imprastie in toata bucataria". De fapt eu ma simt bine in dezordine (pentru cine mai avea vreo picatura de respect pentru mine: imi pare rau), dar faptul ca nu-s toate aranjate sau ca nu ma simt obligata sa le aranjez ma face sa ma simt libera (iac, ce cuvant mare folosit intr-un asa context ingrat; trecem noi si peste asta). O colega din facultate a expus la un seminar faptul ca o persoana organizata si ordonata este la fel si in modul de a gandi. Isi ordoneaza si structureaza ideile in mod logic, le aseaza impaturite frumos in sertarase, si le scoate de acolo dupa un algoritm bine pus la punct. A-ha: asta inseamna ca nu sunt ordonata in gandire? Ca ideile mele sunt alandala si lucrul asta nici nu ma deranjeaza? Probabil…

Ma uit la florile pe care le-am primit acum doua saptamani si inca nu s-au ofilit. Le-am schimbat apa de vreo doua ori si le-am taiat coditele o data. Pe langa vaza, au aterizat petale mici si seminte ce nu au mai rezistat in flori si si-au facut un drum in viata. Ar fi fost frumos din partea mea sa le sterg de pe masa. Si totusi nu m-am gandit un singur moment ca as putea face asa ceva. Cand am facut eu ceva cand trebuie sau cum trebuie? Nu vreau sa cobesc, insa mi se pare ca am o tendinta nativa de a gresi lucrurile sau de a face alegeri aiurea. La cele esentiale insa nu ma insel. Si am noroc in momente esentiale.

Ma uit la praful de pe televizor. Daca il sterg acum, maine se va aseza din nou. Asa – mai bine il sterg maine. Sau poimane. Raspoimaine? Nu, atunci o sa dau cu mopul. Acum o luna si ceva parca, m-am trezit doua diminetzi la rand la 7, ca sa dau cu mopul. Moment unic. Am senzatia ca aveam o nevoie acuta de curatenie. De fapt as fi vrut sa fac curat in viata mea, dar singurul mop la dispozitie era cel cu coada de plastic ce se termina cu un ghemotoc de “sfori” de care se tin scai fire de par roscat lungi – nu le-ar mai lasa gravitatia la mine in cap!Ar fi ceva sa poti face curat in viata ta: sa stergi de praf o prietenie, sa speli niste ganduri, sa dai cu mopul intr-o relatie, sa-ti lustruiesti personalitatea, sa bagi la masina de tocat niste sentimente – dar stai, ca asta nu e de domeniul “curateniei”, am intrat deja in bucatarie. In ceea ce priveste bucataria: nu stiu sa fac chiftele sau sarmale din carne de oricare ar fi ea, nici macar n-am incercat.

Gata, ma duc sa fac niste “curetenie”.

"Partea noastra-i mai frumoasa", dar oare in care parte este nordul?

Natura ofera tot felul de ciudatenii, iar noi avem ochi pentru a le admira, a ne entuziasma, a le fotografia...ce am prins eu aici nu e mare ciudatenie: numai ca o parte este mai "falnica" - adjectiv nu tocmai potrivit pentru bradutul expirat din imagine, insa macar in scris l-as putea mangaia...oricum va cadea in curand la cenzura drujbei - doar o sa vina iarna...inevitabil...indubitabil cineva taie si fura.

Cand artistii n-au ce face, picteaza semne de circulatie

Voi continua seria semnelor de circulatie simpatice si a omuletzilor care le locuiesc sau le animeaza. Colega mea Francesca a ajuns in concediu in Bicazul Ardelean, unde a imortalizat omuletzul pe care l-as numi "gopian" - mi se pare ca aduce cu personajul lui Ion Popescu Gopo. Oricum are stil grafica semnului de ciculatie. De data asta nu mai poarta palarie, ci o basca trasa putin pe ochi. Ca sa vada in fata, trebuie sa-si dea putin capul spre spate. Balangane mainile nepasator, un pic pretios (a se observa delicatetea mainii drepte - cred). L-as banui ca a tras o dusca in carciuma din dreapta trecerii de pietoni, iar mainile il ajuta sa-si tina echilibrul. Mi se pare ca are un inceput de burtica, dar pozitia il avantajeaza - special s-a asezat asa: sa nu dea rau in semnul de circulatie. Articulatiile delicate ii dau o aliura de balerina care ar putea levita un pic - e pacat sa calci pe zebra abia vopsita. Deci: "atentie la balerine"...cu taranii ne descurcam noi.

Prin oras

Ca de obicei sunt cu ochii pe sus si pe pereti. Cred ca recunoasteti pasajul, sper sa va aduceti aminte si de aromele emise de narghilele care relaxeaza instant atmosfera. Pe sus plutesc curenti ce amesteca aromele, dar si porumbei care asteapta tacticosi sa te "noroceasca" - un pic, cat sa te convinga sa cumperi un bilet la lotto.

Cladire cu iz de Sydney, cer cam fript:D, nori pixelati si antiteza intre arhitecturi...

Si daca tot m-a lovit narcisismul, inca ceva si ma duc!

Precum ar spune cineva: "e cam teatrala poza"...nu-mi aduc aminte la ce ma gandeam - sigur ma gandeam la ceva insa! Imi place mult cand infloresc pomii... i-am pandit cand erau mai fotogenici si repede m-am asezat si eu langa ei.

Una-doua m-am trantit printre lalele - imi plac mult lalelele - "frumoasele mele lalele..."

Imi plac tare mult pozele astea, asa ca le postez

Sunt rosie ca focul din cauza unei prelate rosii...eram si un pic fripta, dar aici nu se vede.
Se vede pe fata starea si cam cum sunt :) melancolica, vesela, ciufulita, alintata... s.a.m.d.

















PS: fotograful de serviciu a fost prietena mea Cristina - adica "Chiştina - Chiştinaaa" cum ii zic prietenele marca accenture.