Blogareala

Anul trecut, nu ma stiu cum, m-am hotarat sa-mi fac blog. Am fost intampinata cald cu “bine ai venit in blogosfera” si alte imbratisari verbale. Apoi am inceput sa ma invart si eu prin sfera, sa citesc, sa observ, sa zambesc, sa ma bucur. Si am avut surprize placute: am gasit oameni care scriu foaaarte bine, cu idei foaaarte faine si care sunt foaaarte haiosi. Unul dintre ei este Pantacruel care m-a impresionat cu acest post:

http://pantacruel.blogspot.com/2008/09/echipa-probabil.html

Dupa care, am raspuns chemarii interactive cu grasanul de comentariu de mai jos. Il reiau pentru ca spiritului meu aleator de feminista ii place ce a iesit. Asadar:

Unsprezecele femeiesc

In poarta:
- Agatha Christie - murder she wrote adversarilor – sa moara normal, pe mama lor (upon their mother:). Cunoaste toate tertipurile criminalilor…n-ai cum s-o iei prin surprindere cu un sut la vinclu, deoarece are o un simt deosebit al misterului, detinand o arma logistica secreta – un personaj care se dovedeste in mod neasteptat a fi vinovatul.

Fundase:
- Virginia Woolf – precursoare a jocului literar modern, depresiile o tin uneori pe banca de rezerve, dar pe gazon sclipeste prin tehnica stream of conciousness.
- Margaret Mitchell – cu o rezistenta capatata in lumea jurnalismului, dispune si de viteza pentru ca vantul e mereu de partea sa. Cu inteligenta si talent, a construit strategia unui personaj memorabil si...oricum cand Dumnezeu nu e roman, intotdeauna si maine este o zi.
- Emily Bronte – la fel de talentata ca si surorile sale, numai ea a fost selectionata datorita pasiunii pe care o depune pe teren si datorita naturalismului ce se simte in personajul Catherine implicata (dupa cum relateaza revista Story) intr-o tumultoasa relatie cu numitul Heathcliff.
- Jane Austen – nu are nicio prejudecata in a mai cotonogi din cand in cand cate-o adversara folbalista, intrarile ei fiind destul de dure prin ironie si ratiune excesiva.

Mijlocase:
- Marguerite Yourcenar – este o piesa de baza a echipei, am putea spune chiar, fara sa ne inselam prea mult, ca are taria unei pietre filosofale si aceasta pentru ca detine memoriile lui Hadrian copilu’ normal.
- Françoise Sagan – petrecareata echipei, recunoaste minusurile unei vieti in lumina reflectoarelor si superficialitatea lumii in care se invarteste. Cu toate acestea, este o persoana cu multa sensibilitate si cu bune maniere – de aceea da buna ziua tristetii (bonjour tristesse).
- Doris Lessing – a carei valoare a fost recunoscuta printr-un premiu al Ligii Campionilor Nobel, premiu primit si dus acasa in 2007. Doar din auzite si citite, putem sa va relatam ca unul dintre cele mai frumoase goluri inscrise a aparut pe tabela cu numele The Grass is Singing.
- Elena Farago. “Folbalul” nu este doar tehnica, nu este doar mandrie masculina impartita intre suporterii unor echipe, ci trebuie sa fie si spectacol. Show-ul va incepe cu “gandacelul” si se va termina cu “catetelusul schiop”. Elena Farago este un golgheter al giumbuslucurilor si al perlelor copilaresti. Cum sa nu se erijeze intr-un brand cand noi toti am repetat de atatea ori “Gandacelul...de Elena Farago” si ne-a tremurat de atatea ori vocea cand pumnul strangea si…”nu stii oare ca-s mic si eu si ca ma doare?”

Atacante:
- Amélie Nothomb – cea mai sarguincioasa jucatoare, nu trece niciun an fara sa mai inscrie o carte. Se tine in forma prin antrenament intensiv, dar si prin dieta, ceea ce se observa clar in biografia foamei. Este o atacanta iscusita, ce reuseste sa sparga apararea adversa pentru ca stapaneste secretul igienii asasinului.
- Claire Castillon – cea mai tanara jucatoare din echipa, careia i-am dat tricoul cu numarul 10, foarte priceputa in dribling-ul cuvantului si detinand multe scheme scriitoricesti cu care isi surprinde adversarul pe care-l considera doar o insecta.

Multumesc pentru atentie!
A.Z.