M-am apucat in sfarsit de sport. Pentru ca acum stau la etajul 9. Daca urc pe scari o data, inseamna ca nu merge liftul, daca urc de trei ori, inseamna ca m-am apucat de sport. Exact: am coborat pe jos si apoi am urcat ...destul de repede si pe varfuri. De aceea de doua zile ma dor gambele. Nu, n-am facut stretching nici inainte, nici dupa. Las’ sa ma doara ca d’aia am muschi: sa-i simt. Saptamana asta – gata: am facut sport. De saptamana viitoare ma apuc de abdomene: am auzit ca daca razi mult, muschii de la burta fac un efort in plus si se intaresc. Nu stiu cate bancuri trebuie sa citesti ca sa faci patratele, dar ma bazez pe colegii mei simpatici...Ochei, ochei o sa incerc sa lucrez si alte grupe de muschi: flotari nu mai pot sa fac (anul trecut puteam zece, iar pe ultimele doua le jmecheream). Ce alti muschi mai sunt? Muschiul de pe langa falanga aratatoare a mainii drepte. Indexul face sport stand deasupra mouse-ului, pregatit in orice moment pentru click – iti trebuie ceva conditie fizica pentru click. In tinerete, aratatorul (si nu numai) a practicat aruncarea degetului pe clape de orga de la piano la pianissimo, s-a impiedicat pe taste de lemn ale chitarei din dotare, buricele degetelor mainii stangi au naparlit o data la doua saptamani si s-au ales cu pielea ingrosata, respectiv amprente modificate, probabil destul de diferite de surorile de peste drum – ale mainii drepte.
Pe la 20 de ani mi-a fost clar: degetele mele n-o sa mai creasca. De aceea de departe par cam carnaciori, de aproape sunt mai dragute si descurcarete. Se oftica uneori cand nu pot lua un barré si nici nu pot cuprinde mai mult de o octava. Pentru ca sunt scurte, nu primesc decat inele subtiri, obligatoriu de argint.
Imi plac mainile...ca exponente fizice ale verbului “a face”, ca dovezi estetice ale caracterului oamenilor (nu e obligatoriu), ca organe complexe care pot simti: vedea si aproape mirosi. De aceea le-am desenat intr-o perioada; pe ele si pe cai.
Imi plac mainile pentru ca... mainile nu se cauta mult, se gasesc si fara ochi.
NB1: Poza in care am surprins fotogenia mainii mele drepte este facuta cu un Zenith imprumutat tocmai pentru ca simteam o infierbantare ciudata...acum vreo 4 ani.
NB2: Desenul se numeste "Concert pentru mana stanga" - titlul unui concert al lui Ravel...si mai exista o carte cu acelasi nume, carte pe care am amanat-o pana am pierdut-o - din ochi:p pentru ca a ramas la Costesti, Arges,str...nr...pod, probabil capsata de vreun soricel mai "paperofil".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu