luni, 25 aprilie 2011

Ce mai fac:


Convinsa de faptul ca o relatie la distanta nu poate rezista prea  mult, acum un an si jumatate m-am mutat in Franta. De atunci, am terminat (aproape) un master, m-am chinuit sa-mi gasesc de munca si m-am luptat cu alte angoase decat cele…de acum un an si ceva. Alt loc, alte cerinte, alte revelatii, alte nemultumiri (numai fata de mine), alte experiente extraordinare. Dupa lacrimi de ciuda ca franceza invatata acasa nu poate fi aplicata si in targ, m-am obisnuit cu accentul, cu zambetul celor care il observa fara sa-l critice, cu un program de invidiat, cu un EL care gaseste mereu cuvintele consolatoare. Perfect. Minunat.

Statutul de scolarita mi-a dat un pic de furca. Mi-am dat seama ca in facultate nu prea am avut metoda buna de abordat examenele. Am repetat greseli si le-am compensat cu noi revelatii.

Ca sa poti valida un an de master (unul cu nume pompos ca Monde du livre), trebuie sa faci practica intr-o biblioteca, librarie sau la o editura. Dupa o practica de doua saptamani la o biblioteca in anul 1, m-am invartit cum m-am rasucit si mi-am facut rost de practica la o fonoteca (in anul 2). In curand o sa se termine cele trei luni de munca la fonoteca. Si sunt mandra de ce am facut. Cel mai interesant a fost faptul ca am tratat un fond documentar sonor românesc. M-as opri din povestit, caci am impresia ca incep sa calc in strachinile calcului lingvistic.

Pe scurt totusi : un etnolog francez (Danielle Musset) a hotarat in anii ’70 sa abordeze in teza de doctorat «Mariajul la Moiseni», un sat din Tara Oasului. Pentru aceasta teza a venit de vreo cateva ori in Romania si a inregistrat vreo trei nunti (traditii, dansuri, cantece populare). O sa povestesc in urmatorul post cum am facut, unde m-am poticnit si cand am rasuflat usurata. Pana atunci, francofilii pot citi un articol despre acest fond, pe blogul fonotecii.

10 comentarii:

Véronique Ginouvès spunea...

Merci pour ton travail Alina, je suis sûre qu'en Roumanie grâce à tes compétences mises au service de la phonothèque, certains de tes compatriotes découvriront des pans inconnus de leur culture et seront heureux de savoir que des anthropologues se sont penchés sur leurs traditions.

Alina spunea...

Merci à toi Véronique! J'ai pu faire ce travail- seulement grâce à toi et avec toi. Heureusement que tu m'as encouragée, corrigée et "supportée":) Tu fais un travail extraordinaire et ce qui est aussi très important: tu mets les gens en contact.

Anonim spunea...

Salut Alina,

Ce ar trebui sa faci..sau ce ar trebui sa facem, e sa aratam ca nu suntem chiar asa terminati si nici ei francezii, nu sunt chiar asa cu motz..sa mai lase nasul putin, incepand cu presendintele pe tocuri :-)mai glumesc..sau poate nu, poate sunt francofob..poate doar incult :-)

dar, ma bucur sa aud ca esti bine si fericita..si ma bucur ca inca folosesti Limba Romana pe blog :-)

numai de bine..pa pa

Alina spunea...

Salut,

Nu sunt deloc cu motz si nici noi "terminati". Nici nu stii cat de mult semanam cu francezii (exista coruptie, exista invidie, lene si constiinciozitate). E greu sa spun acum ca nu mi-am dorit sa plec (ai crede ca mint). Altele au fost circumstantele... De fapt mie mi-a fost bine in Romania. E adevarat ca avem salarii de mizerie si cumparam multe produse la preturi europene (ca sa ma refer numai la partea materiala..). Asta e nedrept. Multe chestii sunt nedrepte. Nu stiu. Trebuie sa existe undeva o cauza pentru situatia de azi - poate e ceva in caracterul stramosilor stramosilor nostri.

Anonim spunea...

Cum? Exista Coruptie la cei care ne arata cu degetul pentru "coruptie"..nu se poate..
Celelalte sunt sentimente/atitudini umane care exista in orice loc al lumii.
Stramosii nostri au fost frumosi, noi ne-am schimonosit rau in ultimul timp..
Imi place Romania..ma intristez cand vad oameni care pleaca, dar inteleg de ce. Nu-i judec pentru ca nu stiu ce-mi rezerva viitorul. Dar pastrez speranta ca se vor intoarce, poate mai bogati, dar din pacate, uneori pierdem ceea ce ne face romani. Dar ce ne face Romani? e greu de spus, pentru unii e doar o cetatenie, poate altii mai mult. Am auzit, ca iubirea de neam ar fi iubirea de trecut, si noi vom fi "trecut", sper ca si cei ce vor veni sa ne poata iubi, cam greu cand nici noi nu prea ne iubim..
Chiar, iti recomand sa citesti, Mircea Vulcanescu, "Dimensiunea românească a existenței". Nu-ti recomand nimic "frantzuzesc", pentru ca am "prejudecati" legate de acest neam :-)

sunt Dani, daca nu ti-ai dat seama pana acum, azi m-am gandit sa te vizitez virtual si sa mai "aberez" putin..
te pup, o zi buna

Alina spunea...

M-am gandit ca esti tu:) Poti sa-mi trimiti un mail? Ti-am scris acum ceva timp si am primit mesaj de eroare.

Discutia ar fi fara sfarsit. Mi se pare ca toate popoarele au cu ce se mandri si mai ales de ce sa le fie rusine.
pupici! o sa iti scriu pe mail.

baby.rux spunea...

UUU articole noi, articole noi!!!:D

Andrei Ionel spunea...

Alina, dar la Bucuresti cand mai canti? :D Nu te-am mai vazut de cand mergeai la Preoteasa la "3 ceasuri bune"... Acum exista cate 2 concerte de folk pe seara, in cluburi, deci ai de unde alege :)))

Alina Zaharia spunea...

Folkfan, daca ai citit ce am povestit pe blog, nu-ti va parea ciudat raspunsul meu: nu stiu cand voi mai canta la Bucuresti. Oricum e dragutz din partea ta sa-ti amintesti de mine. Si vad ca esti si Fotofan?

Andrei Ionel spunea...

Da, sunt :D Of, mai trimite-mi inregistrari cu tine atunci :P