Am dat din intamplare de o inregistrare Clandestina a unei
emisiuni - discutie libera intre Razvan Exarhu – « provocatorul » si Bogdan Naumovici – « inteleptul
satului ». Veni vorba, aparent din intamplare, de « femei». Evident
nu era vorba despre toate si nici sub toate aspectele. Exarhu a ales rolul
misoginului, iar Naumovici – al cavalerului in lupta restituirii patriarhatului
(el fiind « tatal » zilei barbatului ; prietenii trebuie sa stie
« de ce »).
Lasand la o parte faptul ca nu cred ca gena de macho a
romanului a putut lasa locul unui fenomen/organizari matriarhale, mi se pare ca
daca (si numai daca) matriarhatul exista azi in Romania, exista din cauza ca patriarhatul nu mai
este un model viabil pentru societatea de azi. A fost un pseudo model, o
organizare de ochii lumii, mai mult la nivel ideatic decat la nivel… faptic.
Si ce numeam patriarhat? Batutul cu pumnul in masa pentru ca ciorba nu e calda si mamaliga
frige, scosul ochilor ca el aduce bani in casa si ea nu e
«in stare sa faca nimic» –
nimic incluzand ocupatul de copii, tinutul casei, eventual dusul la serviciu (?) Cunosc familii
(tinere si mai putin tinere) care isi impart sarcinile in casa, dar mi se pare
ca este departe de a fi un model generalizat si ca tot femeia (mama) munceste
mai mult. Avand in vedere observatia asta nu e normal sa fie matriarhat ?
Nu, nu sunt o feminista. Recunosc usor ca femeia si barbatul
nu sunt egali. N-au fost si nu vor fi niciodata. Suntem pur si simplu diferiti,
dar asta nu inseamna ca nu putem face aceleasi lucruri. Ma rog – aproape… avand in vedere ca barbatul are un oarecare avantaj. A furat
un pic startul. Sau alfel zis : Barbatul a inghitit cheia cutiei Pandorei,
iar Femeia a gasit-o din greseala, dupa cateva secole, pe cand spala wc-ul. Si
de-atunci, din ce in ce mai luminata (hai, si innegurata uneori), a inceput sa se simta in stare sa conduca
– si in pataloni, si in fusta, si pe cal si pe armasar, si incisiv si
subversiv.
Mi-am adus aminte ca l-am vazut o data pe Exarhu : mi-a
deschis usa mai putin batanta a unui supermarket de pe la Romana. Recunosc ca
m-am emotionat si am strans un pic mai tare sandwich-ul la piept si marul in
mana. Am simtit miros de gentleman ce cadea foarte bine pe Voce si ochii negri.
Pe
Naumovici l-am vazut o data la mare, in Vama. Apropiindu-ma am auzit
accent de om bun. Ehei, i-am
vazut pe amandoi « o data », deci « ii cunosc ». Asa
cum ne cunosc si ei pe noi – femeile, adica “proastele”.
Nu, nu sunt feminista. Sunt o umanista. Hai, o umanista « digitala ».
Imi e rusine cand nu stiu sau nu sunt in stare sa fac ceva la fel de bine – nu ca
un barbat, nu ca o femeie, ci ca un alt om, dar ma astept sa primesc aceleasi laude
daca am fost inspirata, creativa, desteapta, inventiva, haioasa ca si tine/el/ei.
Nu-mi convine ca eu sa fiu « proasta » cand nu stiu, iar tu, barbatule –
un « om simplu/ordinar ». Daca e pe-asa…
Haideti sa haidem cu maimuta turbata la gratii !
6 comentarii:
Vai ce dor mi-a fost sa te citesc!!!!
Imi place mult cum scrii, ti-ai mai castigat un cititor infocat
@Ruxy: Eheii, numai prietenii vechi mai trec pe la mine:)
@Iulia, sper sa mai pun mana pe tastatura si sa-ti dau motive sau material (mai bun) de citit!
Ce se intampla la radio e mai mult un joc. Si ca orice joc se accepta regula: se stie ca e un joc si nu i se da prea multa importanta.
Toyist Hribso, e frumos sa te joci "urât" in fatza copiilor?
Crezi ca celor doi protagonisti le-ar placea sa li se spuna ca ii ascultam numai in joaca? si unde se opreste jocul? la usa casei? acolo unde in sfarsit putem sa fim noi insine?
Foarte frumos articolul, cu siguranta voi reveni pe blogul tau sa mai citesc. O zi buna!
Trimiteți un comentariu