Am tradat. Iar pentru asta m-am pedepsit si m-am expatriat…din propriul blog. Dar am fost repede primita inapoi...de mine. Vina a fost aceea ca am fost la Roma si cum am ajuns acolo, dupa ce am intrebat cu r-ul italian de rigoare unde este strada Milazzo, mi s-a raspuns intorcandu-mi-se totodata mieros o intrebare ce se referea la nationalitatea mea. Am zis ca sunt...frantuzoaica. Bonne soirée mademoiselle. Merrrci. Nu-mi venea sa cred ca am raspuns asa. Mda – era cealalta: fricoasa. Nu sunt lipsita de patriotism, nici macar de curaj, insa ma uitasem cu o seara inainte la o emisiune despre cum creste exponential ura italienilor – na, ca s-au dus si dacii (poate si tracii cu paronimul lor cu tot) peste romanii de la Roma si nu numai.
Trebuie sa ma scuzati si sa gasiti o farama de iertare: era noapte cand am ajuns acolo, strada principala - pustie si nu voiam deloc sa aflu daca primul om cu care vorbesc este xenofob sau nu.
Nu e Medusa!
Aveam o temperatura ciudata de la fericire: dadeam jos gradele de pe mine ca sa mai incalzesc atmosfera cam pietrificata-pietruita-pietroasa. Vestigii, monumente, biserici, catedrale, dar mie tot la Muzeul National de Arta mi-a placut cel mai mult: pentru ca nu batea vantul, iar vopseaua de pe tablouri parea bine uscata. Nu am putut verifica din cauza unui dispozitiv care te impungea sonor daca te apropiai. Am scormonit prin memorie numele ce erau gravate pe rame si nu am gasit nicio silaba cunoscuta. Cei pe care i-am recunoscut erau tot francezi - doi. M-am suspectat a fi partinitoare, dar m-am calmat cu o alta explicatie: nu s-au ocupat cum trebuie de comunicare, iar departamentul de marketing s-a manjit pe maini de liniste. Am senzatia ca au ales sa scoata in fata mai mult pietricelele.
"Ia sa pictam un pic pe cer"
Mi-au placut si fantanile peste care levitau tot felul de statui (cu frunze de vitza sau nu). Vremea a fost cumsecade, norii cuminti, soarele alintat. In afara de „catunul” de Colosseum, m-am uitat cu placere la toate casele, blocurile, cladirile cu iz mediteranean care ranjeau cu terasele frumoase si verzi. Nu voiam sa-mi fac sange rau imaginandu-mi cat de frumos e acolo sus.
Soarele a alunecat pe-o coaja de banana. E pe jos. Nu se mai vede.
Pizza m-a dezamagit, pastele au cazut din picioare in capul stomacului meu, inghetata nu dadeau pe gratis.
Bocca de la veritá – mirata ca intotdeauna de atata adevar nespus.
Capela sixtina – tot frangatoare de gaturi, frumoasele maini erau la fel de insuflatoare de viata, pe alocuri, plafonul era pictat cu umbre care iti dadeau impresia ca este basorelief, dar nu era. Pana si ochiul se bucura ca putea fi atat de frumos inselat.
Am prins cred o „Sarbatoare a carnavalului” – peste tot erau copilasi deghizati, iar pe cel mai haios l-am prins in poza.
Io - nu si nu: Batman, Batman!
Nu va luati dupa tonul meu “un peu moqueur” – a fost tare frumos.
8 comentarii:
Draga Alina am fost incantata sa te urmaresc la emisiunea "in cautarea folkului pierdut" ...ai fost exceptionala! esti originala, sensibila, cultivata iar versurile tale sunt balsam pentru cei care iubesc cuvantul...de curand te-am ascultat si in Nautilus.
Felicitari!
Laura
Multumesc mult Laura! Na, ca nu stiu ce sa mai scriu - ca m-ai emotionat. Mi-ar placea sa vii si joia viitoare in Nautilius concertzelul meu. Daca vii, vino la mine sa-mi spui: sunt Laura - de restul conversatiei ma ocup eu - desi s-ar putea sa te fi retinut - ca la cat am stat acolo am apucat sa scanez toti oamenii!La o frumoasa revedere!
Alina,
nu sunt o mare fana a cluburilor. in plus inca incerc sa ma obisnuiesc cu statutul de "faravalentin" :), onoare cu care am fost distinsa destul de recent si iesirile in public imi dau o stare asa de "mise en garde". Data trecuta m-a invitat Daniel Fat, pe care-l stiu de la Targu Mures. Dar, daca nu va interveni ceva pana joi, mi-ar placea sa vin sa te mai vad, pentru ca meriti. Si n-ai de ce sa fii emotionata, trebuie sa fii constienta de valoarea ta. no, mi-ar placea sa povestim, am sentimentul ca am lucruri frumoase de invatat de la tine. cu drag si cu admiratie, Laura
PS. daca ajung, daca n-ajung, canta ceva si in franceza! se potriveste de minune vocii si stilului tau.
Laura, inca o data multumesc pentru cuvintele frumoase.
Daca vii, o sa-ti dedic o melodie in franceza - pentru ca am senzatia ca esti fata cea blonda si zambitoare ce imi parea deosebita(ti-am zis ca am un scanner bun). O sa continuu sa te momesc: o sa incerc joi sa cer voie sa cant si la pian o piesa-doua.Vii?:D
:) acuma imi dai tu emotii! suuuper ideea cu pianul! o, ce bucurie imi faci! na, eu ma bucur ca un copil cand intalnesc oameni faini, chiar daca uneori bucuria asta nu dureaza! din pacate, in seara asta am realizat, joi lucrez pana la 10, 10 si 15...voi ajunge cel mai probabil in jurul lui 10 jumate. sper sa mai prind o piesa, doua pe final...si poate n-o sa fiu asa zambitoare, ca nu va fi ziua mea libera si voi fi dupa 10 ceasuri de stiri , nu dupa un pahar de vin rosu:)
Laura
Atunci...o sa pastrez cantecelul in franceza pentru cand apari.Dar daca ti-e greu...sa nu faci efort sa ajungi - o sa mai fie cantari.
Roma e faina, zau asa. Visez la un comeback acolo pe mai mult de 2 zile..
sa stii, insa, ca mie mi-a placut Pizza. poate am mancat eu de unde trebuie (e adevarat, am avut un ghid destoinic). schimb de experiente cat de curand..;)
Si ai facut demersurile necesare pentru a te intoarce? adica - banutz in fantana...
Ar trebui sa mai dau si eu o fuga - poate nimeresc o pizza buna de data asta:p
Trimiteți un comentariu