luni, 30 iulie 2012

Pe cand Razvan Exarhu se dadea misogin, Bogdan Naumovici lupta impotriva matriarhatului. In acelasi timp, Angela Similea continua sa cante « ce-as fi fost daca n-ai fi existat ».



Am dat din intamplare de o inregistrare Clandestina a unei emisiuni - discutie libera intre Razvan Exarhu – « provocatorul » si  Bogdan Naumovici – « inteleptul satului ». Veni vorba, aparent din intamplare, de « femei». Evident nu era vorba despre toate si nici sub toate aspectele. Exarhu a ales rolul misoginului, iar Naumovici – al cavalerului in lupta restituirii patriarhatului (el fiind « tatal » zilei barbatului ; prietenii trebuie sa stie « de ce »).
Lasand la o parte faptul ca nu cred ca gena de macho a romanului a putut lasa locul unui fenomen/organizari matriarhale, mi se pare ca daca (si numai daca) matriarhatul exista azi in Romania, exista din cauza ca patriarhatul nu mai este un model viabil pentru societatea de azi. A fost un pseudo model, o organizare de ochii lumii, mai mult la nivel ideatic decat la nivel… faptic. Si ce numeam patriarhat? Batutul cu pumnul in masa pentru ca ciorba nu e calda si mamaliga frige, scosul ochilor ca el aduce bani in casa si ea nu e  «in stare sa faca nimic»  – nimic incluzand ocupatul de copii, tinutul casei, eventual dusul la serviciu (?) Cunosc familii (tinere si mai putin tinere) care isi impart sarcinile in casa, dar mi se pare ca este departe de a fi un model generalizat si ca tot femeia (mama) munceste mai mult. Avand in vedere observatia asta nu e normal sa fie matriarhat ?
Nu, nu sunt o feminista. Recunosc usor ca femeia si barbatul nu sunt egali. N-au fost si nu vor fi niciodata. Suntem pur si simplu diferiti, dar asta nu inseamna ca nu putem face aceleasi lucruri. Ma rog – aproape… avand in vedere  ca barbatul are un oarecare avantaj. A furat un pic startul. Sau alfel zis : Barbatul a inghitit cheia cutiei Pandorei, iar Femeia a gasit-o din greseala, dupa cateva secole, pe cand spala wc-ul. Si de-atunci, din ce in ce mai luminata (hai, si innegurata uneori), a inceput sa se simta in stare sa conduca – si in pataloni, si in fusta, si pe cal si pe armasar, si incisiv si subversiv.
Mi-am adus aminte ca l-am vazut o data pe Exarhu : mi-a deschis usa mai putin batanta a unui supermarket de pe la Romana. Recunosc ca m-am emotionat si am strans un pic mai tare sandwich-ul la piept si marul in mana. Am simtit miros de gentleman ce cadea foarte bine pe Voce si ochii negri.
Pe Naumovici l-am vazut o data la mare, in Vama. Apropiindu-ma am auzit accent de om bun. Ehei, i-am vazut pe amandoi « o data », deci « ii cunosc ». Asa cum ne cunosc si ei pe noi – femeile, adica “proastele”.
Nu, nu sunt feminista. Sunt o umanista. Hai, o umanista « digitala ». Imi e rusine cand nu stiu sau nu sunt in stare sa fac ceva la fel de bine – nu ca un barbat, nu ca o femeie, ci ca un alt om, dar ma astept sa primesc aceleasi laude daca am fost inspirata, creativa, desteapta, inventiva, haioasa ca si tine/el/ei. Nu-mi convine ca eu sa fiu « proasta » cand nu stiu, iar tu, barbatule – un « om simplu/ordinar ». Daca e pe-asa…
Haideti sa haidem cu maimuta turbata la gratii !