Constiinta m-a luat de urechi ca cica n-am mai scris demult, prezentand simptome de nesimtire. Asa ca am intrat prin efractie intr-un gand proprietate personala, l-am scuturat de superficialitate si l-am jecmanit de esenta. Cu prada in traista, am mai colindat niste concluzii.
Umbla vorba pe la mine prin cap ca noua, oamenilor, ne este mai usor sa credem despre ceilalti orice ipoteza murdarita de negativ. Este mult mai usor – aproape natural sa faci asta decat sa iti folosesti simturile ca sa detectezi calitatile gustoase. Mi se pare ca dezvoltam un motor psihologic specializat in potentarea celor mai insignifiante defecte - ale altora. Poate ma insel. Sper. Dar la cat realism face slalom printre leucocite…
Fenomenul de barfa este arhaic, probabil chiar genuin. Cred ca si in Paleolitic, in principal femeile, se mai adunau pe la un colt de pestera si mai zgariau cate-un desen rupestru pe o bucatica de stanca. Decodare: Ai vazut draga ce salbatic ii statea pielea aia de leopard ?...
De fapt daca ii denigrezi in gand sau verbal pe ceilalti, inconstient iti poate folosi la propria parere despre sine. Printr-un simplu exercitiu de comparatie tacita, iesi castigator(oare) in concursul « cine-i mai fain ».
